Apa de cocos este sucul care se găsește în cavitatea interioară (endosperm) a nucilor de cocos verzi sănătoase, nedeteriorate.
Nucile de cocos ating conținutul maxim de apă (până la un litru) în jurul a 7 luni de viață.
Un copac de cocos este capabil să producă câteva sute de nuci în fiecare sezon. Desigur, gustul pulpei și al apei pe care le conțin prezintă variații considerabile în funcție de soi, de conținutul de salinitate al solului, de distanța de la malul mării, de climă etc.
Este consumată pe scară largă în întreaga centură tropicală, datorită proprietăților sale de calmare a setei date de conținutul ridicat de potasiu.
Elemente de compoziție chimică
100ml de apa de cocos furnizeaza 15-20kcal/100g iar reziduul uscat abia ajunge la 10% din RDA (valoare medie).
În special – în ciuda celor declarate de companiile care comercializează apă de cocos în borcane – aportul de minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu) și vitamine ( grupele B și C), într-o porție de 100 ml nu este deosebit de semnificativ.
Apa de cocos este limpede și dulce, sterilă și compusă din câteva substanțe chimice, precum: zaharuri, vitamine, minerale, electroliți, enzime, aminoacizi, citokine și fitohormoni, toate prezente în concentrații destul de mici.
Apă de cocos: Valori nutriționale (la 240 ml – o cană)
- Calorii: 46
- Carbohidrați: 9 grame.
- Fibre: 3 grame.
- Proteine : 2 grame.
- Vitamina C: 10% din doza zilnică recomandată.
- Magneziu: 15% din doza zilnică recomandată.
- Mangan: 17% din doza zilnică recomandată.
- Potasiu: 17% din doza zilnică recomandată.
- Sodiu: 11% din doza zilnică recomandată.
- Calciu: 6% din doza zilnică recomandată.
Apa de cocos: beneficii ipotetice
Apa de cocos este o băutură foarte răcoritoare și care potolește setea.
Lichidul conține zaharuri simple și minerale, utile pentru a compensa orice stare de deshidratare a corpului uman.
Să analizăm acum mai în detaliu diferitele proprietăți de sănătate (ipotetice sau în general) ale apei de cocos; în special, să ne concentrăm pe capacitatea sa de rehidratare.
- În multe regiuni tropicale, apa de cocos este administrată pacienților care suferă de dizenterie, ca înlocuitor pentru soluțiile de rehidratare. De fapt, osmolaritatea apei de cocos este doar puțin mai mare decât cea recomandată de „SRO Recomandat OMS”, pentru terapia de rehidratare orală (Oral Rehydration Therapy); această caracteristică este conferită (probabil) de prezența nu excesivă a diverșilor constituenți biologici, precum: aminoacizi, enzime, minerale și acizi grași. Spre deosebire de OMS-ORS, apa de cocos are un conținut modest de sodiu și clorură, dar este mai bogată în zaharuri și aminoacizi.
- Apa de cocos conține o cantitate bună de potasiu, în jur de 250 mg/100 ml (față de 105 mg/ml pentru sodiu). Acest mineral, care se numără printre electroliții cei mai dispersați cu fecale în caz de dizenterie – dar și în transpirație în caz de sport intens sau de termoreglare – poate fi completat prin luarea regulată (dar nu exclusiv) de apă de cocos în locul apei obișnuite. În acest sens, chiar și concentrația modestă a altor minerale (calciu, fier, mangan, magneziu, zinc ) și a anumitor vitamine din grupa B (riboflavină, niacină, tiamină, piridoxină) și folat), ajută la transformarea apei de cocos într-un produs ipotetic util pentru rehidratarea și reconstituirea subiecților slabi.
- Apa de nucă de cocos proaspătă (nu conservată în borcan) conține, de asemenea, o cantitate mică de vitamina C (acid ascorbic) sau aproximativ 2,4 mg/100 ml (4% din DZR). După cum se știe, vitamina C este un antioxidant solubil în apă, dar poate fi găsită în cantități mai mari în multe alte alimente.
- Unii susțin că citokinele (kinetina, trans-zeatina etc.), prezente în apa de cocos, pot exercita un efect anti- îmbătrânire, anticancerigen și antitrombotic. Cu toate acestea, deși funcțiile anumitor citokine sunt bine cunoscute, efectul apei de cocos nu a fost demonstrat pe scară largă.
- Apa de cocos este compusă din multe enzime bioactive și naturale, cum ar fi fosfataza acidă, catalaza, dehidrogenaza, diastaza, peroxidaza, ARN polimeraza etc. Acestea ar putea fi un ajutor valoros în digestie .
Conform altor surse, apa de cocos ar avea urmatoarele beneficii
Susține sistemul imunitar datorită proprietăților sale antibacteriene, antifungice și antimicrobiene
Apa de cocos conține acid lauric, o substanță cu proprietăți antibacteriene, antifungice și antimicrobiene. Consumul regulat ajută atât la întărirea sistemului imunitar, cât și la protejarea de atacurile germenilor și bacteriilor.
Este un supliment excelent pentru sport, deoarece conține săruri minerale precum magneziu, potasiu și calciu
Consumată in timpul activitatii fizice care presupune transpiratie, apa de cocos – care contine saruri minerale precum magneziu, potasiu si calciu – este perfecta pentru refacerea celor pierdute in timpul sportului, precum si pentru prevenirea crampelor musculare.
Este un aliat pentru o digestie mai buna datorita prezentei enzimelor bioactive care asimileaza alimentele
Organismul nostru folosește numeroase enzime bioactive pentru a asimila alimentele: aceleași enzime bioactive sunt conținute și în apa de cocos, care devine astfel un remediu natural util pentru cei care suferă de probleme digestive și dureri abdominale cauzate de o digestie proastă.
Îmbunătățește circulația și reglează ritmul cardiac datorită conținutului de fibre și vitamina C
Până acum toată lumea știe că o bună circulație depinde și de nutriție: în acest sens, apa de cocos este un ajutor valid pentru îmbunătățirea circulației sângelui și reglarea ritmului cardiac datorită conținutului de fibre și vitamina C.
Ajută la o piele mai sănătoasă, deoarece menține organismul hidratat
Apa de cocos menține organismul hidratat și – în același timp – permite reglarea producției excesive de sebum, făcând epiderma mai moale și mai luminoasă. Poate fi aplicată direct pe piele ca și cum ar fi un tonic natural, dovedindu-se extrem de util pentru tratarea acneei și a petelor.
Utilizări medicinale ale apei de cocos
Apa de nucă de cocos a fost folosită rar ca fluid de rehidratare intravenoasă atunci când nu erau disponibile amestecuri saline medicale.
Compoziția apei de nucă de cocos este vag similară cu cea a plasma sanguină umană. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când proviziile medicale erau extrem de limitate, mulți răniți de origine japoneză și britanică au fost injectați cu apă de cocos; nu se cunoaste numarul supravietuitorilor.
Evident, această tehnică de rehidratare a fost folosită doar pentru situații de urgență de scurtă durată, în locații îndepărtate unde plasma nu este aproape niciodată disponibilă.
Deși astăzi, din punct de vedere medical, este absolut nerecomandabil înlocuirea soluțiilor saline cu apă de cocos, în timpul regimului „Khmer Rouge” din Cambodgia (1975-1979), a fost o practică obișnuită. Pe de altă parte, „Centrul de documentare din Cambodgia” definește acordul pentru asistentele medicale instruite în administrarea apei de cocos verde „o crimă împotriva umanității”.
În medicina populară, apa de cocos a fost folosită ca tratament pentru diaree.
Este prea multă apă de cocos dăunătoare?
Unele surse anecdotice descriu utilizarea arhaică a apei de nucă de cocos pentru a senicida bătrânii din India, procedură cunoscută sub numele de „thalaikoothal”. Acest obicei presupunea administrarea unei cantități excesive de apă de cocos victimelor care, după ce a crescut febra, ajungeau la moarte.
Cauzele acestei reacții nu sunt bine determinate. O ipoteză destul de sigură este cea a excesului de potasiu în sânge ( hiperkaliemie ) care, inducend insuficiență renală acută, provoacă aritmie cardiacă, pierderea cunoștinței și în cele din urmă moartea. La o persoană tânără este rar să apară un astfel de eveniment, deoarece rinichii sunt de obicei capabili să filtreze concentrații mari de potasiu. Cu toate acestea, pentru rinichii deja compromisi, este posibil ca reacția să fie diferită.
Singurul caz cunoscut de hiperkaliemie si pierdere a cunostintei, survenit in urma consumului a catorva litri de apa de cocos, a evidentiat asocierea acestui din urma aliment cu un supliment alimentar pentru sport.
Apa de cocos este o băutură recunoscută universal ca fiind „sigură”. La porții normale (250-350ml) nu se cunosc reacții adverse de niciun fel, prin urmare nu există o notificare de tip negativ.
Cum să bei apă de cocos
Apa de cocos este usor dulce cu o aroma subtila de nuca, asa ca pe langa faptul ca este benefica este si extrem de placuta.
O poți bea direct din nuca verde introducând un pai în partea moale. Dacă alegeți această opțiune, amintiți-vă să păstrați nuca de cocos la frigider și să o consumați în două sau trei săptămâni de la cumpărare.
O alternativă mai ușoară este să bei apă de cocos îmbuteliată, care este disponibilă la majoritatea magazinelor alimentare. Dacă este cazul, verificați dacă băutura este 100% apă de nucă de cocos și că nu există zaharuri adăugate sau agenți de aromatizare.
În plus, acest suc tropical poate fi folosit pentru a adăuga un plus de aromă la smoothie-uri, budinci, iaurturi, dressing-uri sau înlocuit cu apa plată ori de câte ori doriți puțină dulceață.
0 Comments