Alimente care scad acidul uric: top 10

Guta este o boală în care depozitele de cristale de acid uric, atunci când sunt ridicate în sânge (hiperuricemie), se acumulează în articulații și conduc la episoade recurente de artrită inflamatorie. Hiperuricemia și guta nu sunt sinonime întrucât prima nu este întotdeauna însoțită de tabloul gutei (artrita, tofi, nefropatie).

În mod normal, acidul uric din sânge este eliminat prin rinichi; acumularea excesivă poate rezulta din lipsa capacității organismului de a elimina anumite tipuri de acizi nucleici, numite purine, și/sau din hiperproducția de urati din forme primitive de origine genetică/de mediu sau forme secundare rezultate din patologii, tulburări metabolice, precum anumite tumori, insuficienta renala, hipertensiune arteriala, alcool, obezitate si unele medicamente.

Guta este mai frecventă la bărbați decât la femei. Guta apare de obicei la varsta mijlocie pentru barbati si dupa menopauza pentru femei.

Simptomele de gută

Guta se caracterizează prin atacuri de artrită inflamatorie acută la nivelul articulațiilor. Articulația cel mai frecvent afectată este degetul mare de la picior. De asemenea, pot fi afectate articulațiile încheieturilor, gleznelor, călcâielor, genunchilor, degetelor și coatelor. Simptomele sunt:

roşeaţă,
umflătură,
durere: în general o durere acută care durează câteva zile și se ameliorează spontan, însă, pe măsură ce trece timpul, frecvența și durata atacurilor se intensifică cu implicarea unui număr mai mare de articulații.

Guta tofacee se poate dezvolta la persoanele cu boală pe termen lung, netratată.

Tophus sunt noduli de cristale de acid uric inconjurati de tesut inflamator si fibros; Prin urmare, sunt noduli greu la atingere și dureroși.

De asemenea, este asociată cu nefropatie și urolitiază datorată calculilor cu urat sau acid uric.

Este cunoscută asocierea dintre hiperuricemie și manifestările clinice ale „sindromului metabolic” precum hiperlipidemia, hipertensiunea arterială, diabetul și rezistența la insulină și obezitatea .

Prin urmare, este o bună practică să luați în considerare aceste condiții clinice atunci când sunteți în prezența gutei și hiperuricemiei.

Diagnostic și tratament al gutei

Diagnosticul de hiperuricemie se obține printr-un test de sânge, măsurând concentrația de acid uric. În ceea ce privește diagnosticul de gută, pe lângă simptomele tipice și examinarea obiectivă, poate fi utilă efectuarea unei radiografii a articulației pentru a evidenția cristalele de acid uric, a exclude alte cauze de inflamație și a elimina lichidul din articulației (artrocenteză) pentru a verifica dacă sunt prezente cristale de acid uric prin analiză microscopică.

In mod normal pacientul care sufera de hiperuricemie este supus terapiei farmacologice pentru a evita aparitia gutei si chiar si in acest caz acestea sunt folosite pentru a reduce nivelurile de acid uric din sange care, in timp, reduc depunerile de acid uric si previn noi crize. , dar reducerea unor alimente cu un conținut ridicat de purine (conținute în principal în produsele de origine animală, cu excepția ouălor și a derivatelor din lapte) poate fi utilă dacă terapia farmacologică se dovedește insuficientă pentru controlul simptomelor. În plus, hiperuricemia asociată cu excesul de greutate sau obezitatea răspunde favorabil la reducerea greutății corporale.

În formele acute de gută, terapia are ca scop tratarea simptomelor și semnelor atacului acut. Aplicarea de gheață pe articulațiile afectate, chiar și de mai multe ori pe zi, poate ajuta la ameliorarea simptomelor.

Alegerea medicamentelor pentru atacul acut, care variază de la AINS la colchicină la medicamente steroizi, depinde de diverși factori care trebuie luați în considerare de la caz la caz împreună cu medicul curant.

Indiferent de durere, in timpul crizelor acute, daca guta nu este tratata, pot aparea adevarate deformari si disfunctii la nivelul articulatiilor.

Dieta pentru gută

Evitați alimentele cu conținut foarte mare de purine
Evitați postul prelungit și dietele cu un conținut ridicat de calorii, în special cele bazate pe reducerea sau eliminarea carbohidraților.
Nu depășiți consumul de proteine animale, consumând porții corecte de carne (aproximativ 100 de grame), mezeluri (aproximativ 50 de grame) și pește (aproximativ 150 de grame). În cazul persoanelor subponderale sau în prezența unei stări inflamatorii acute aceste porțiuni pot fi crescute cu 50%.
Hidratează suficient.
Urmați recomandările de alimentație corectă a populației generale privind reducerea grăsimilor, în special de origine animală, băuturi și alimente dulci și aportul a cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi.

Următoarele trei capitole indică alimentele de evitat, de limitat și cele recomandate în general în prezența bolii, dar nu și frecvența sau cantitatea necesară unei alimentații echilibrate, care poate și trebuie să fie prescrisă doar de un medic specialist.

Alimente recomandate care pot fi consumate

Paste și orez non-maro, grisine, biscuiți, biscuiți, cereale. Amidonul ajută la excreția acidului uric.
Laptele și derivații săi, cum ar fi iaurtul și ricotta
Brânzeturile, în special brânzeturile cu conținut scăzut de grăsimi
Ou
Legumele consuma cel putin o portie la fiecare masa, crude sau fierte si prefera sfecla, broccoli, anghinare, morcovi, varza de Bruxelles, andive, salata, salata verde, cartofi, rosii, napi, dovleac.
Fructe proaspete precum caise, portocale, mere, pepene galben, pere, piersici. Nu depășiți cantitatea de 300 de grame pe zi. Cireșele sunt deosebit de eficiente în reducerea nivelului de acid uric la fel ca și fructele bogate în vitamina C: kiwi, căpșuni, citrice.
Ulei de măsline extravirgin pentru condimentarea mâncărurilor, de preferință crud, adăugat cu moderație și dozat cu o linguriță
Apă, cel puțin 1,5-2 litri de lichide pe zi (de preferință apă minerală naturală)

Alimente permise cu moderație care pot fi consumate

Carne si pasare (portie de aproximativ 100 grame)
Carne feliată (porție de aproximativ 50 de grame)
Leguminoase (mazăre, fasole, linte).
Pește cu conținut mediu de purine: biban de mare, crap, grupare, știucă, cod, merluciu, calcan, păstrăv (portie de aproximativ 150 grame)
Unele tipuri de legume, cum ar fi sparanghelul, spanacul, conopida și ciupercile.
Dulciuri și îndulcitori care conțin fructoză
Fructe cu zahăr, cum ar fi curki, smochine, struguri, mandarine, banane și fructe conservate (gem, sirop…)

Alimente de evitat

Alcool. Ingestia lui, în special sub formă de bere și băuturi spirtoase, pe lângă faptul că favorizează creșterea în greutate, favorizează producția de acid uric de către organism și precipitarea acestuia în articulații și, de asemenea, reduce eliminarea acestuia de către rinichi.
Pește gras cu conținut ridicat de purine precum hamsii, sardine, macrou.
Organe organice precum ficatul, creierul, rinichii.
Moluște și fructe de mare.
Cârnați.
Alimente conservate.
Untură, fiartă sau prăjită.
Băuturi dulci care conțin fructoză precum cola, sucuri de fructe… fructoza este zahărul care înrăutățește metabolismul acidului uric.

Eliminarea alimentelor suplimentare, așa cum era recomandat în trecut, nu oferă avantaje și vă expune riscului de dezechilibre nutriționale.

SFATURI COMPORTAMENTALE

În caz de exces de greutate sau de obezitate, se recomandă reducerea greutății și a „taliei”, adică a circumferinței abdominale, indicator al cantității de grăsime depusă la nivel visceral. Valorile circumferinței taliei mai mari de 94 cm la bărbați și 80 cm la femei sunt asociate cu un risc cardiovascular „moderat”, valorile mai mari de 102 cm la bărbați și 88 cm la femei sunt asociate cu un „risc ridicat”. la o greutate normală vă permite să reduceți nu numai nivelul de acid uric din sânge, ci și alți factori de risc cardiovascular (cum ar fi hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia, rezistența la insulină).
Faceți-vă stilul de viață mai activ (abandonați un stil de viață sedentar! Mergeți la serviciu pe jos, cu bicicleta sau parcați departe, dacă puteți evita să folosiți liftul și să urcați scările pe jos).
Practicați activitate fizică de cel puțin trei ori pe săptămână pentru un total de 150 de minute, optim 300, atât aerobice, cât și pentru întărirea musculară (anaerobă). Activitatea fizică constantă are efecte benefice asupra subiecților care suferă de hiperuricemie, precum și este esențială pentru eliminarea excesului de grăsime și slăbirea corectă.

Stilul alimentar în cazul acidului uric crescut

70% din afecțiunile de gută are o origine genetică, la care contribuie alți factori importanți (îmbătrânire, patologii aferente, administrarea de medicamente, precum diureticele care împiedică eliminarea acidului uric) și alimentația.

Având în vedere că tratamentul pentru gută este farmacologic, este posibil să se ajute la controlul și reducerea simptomelor cu o dietă fără (sau săracă) în „purine”. Aceștia sunt acizi nucleici de care, în cazul gutei, organismul nu are capacitatea de a se elimina corect, rezultând o creștere a acidului uric în sânge (hiperuricemie) care tinde să se depună în articulații.

Sfaturi dietetice pentru o dietă „preventivă” de la expert.

În prezența gutei sau hiperuricemiei, excludeți toate alimentele bogate în purine (conținute în principal în produsele de origine animală, cu excepția ouălor și a produselor lactate) și limitați excesul de proteine. Iată alimentele cărora să le acordați mai multă atenție:

ALIMENTE CU CONȚINUT MARE DE PURINE (de la 150 la 800 mg/100g)	Pește gras (hamsii, hamsii si sardine), organe (ficat, rinichi, creier), carne
ALIMENTE CU CONȚINUT MEDIU DE PURINE (de la 50 la 150 mg/100g)	Carne, pasare, crustacee, salam si carnati in general, leguminoase (mazare, fasole, linte), sparanghel, spanac, conopida si ciuperci
ALIMENTE CU CONȚINUT scazut de purine (0 până la 15 mg/100 g)	Lapte, ouă, brânzeturi, verdeață, legume (cu excepția celor enumerate mai sus), fructe, paste și alte cereale (cu excepția germenilor de grâu și a produselor din cereale integrale)

Sunt permise aproximativ 100g de carne, 50g de cârnați și 150g de pește pe masă. În cazul persoanelor subponderale sau în prezența unei stări inflamatorii acute aceste porțiuni pot fi crescute cu 50%.

Ar fi util să se stabilească o dietă bogată în carbohidrați (amidon) care să ajute la excreția acidului uric și să reducă aportul de lipide și fructoză (prezente în special în dulciuri și fructele zaharoase și uscate precum curki, smochine, struguri și banane) care promovează reținerea.

Evitați postul prelungit și dietele cu un conținut ridicat de calorii, în special bazate pe reducerea sau eliminarea carbohidraților.
Evitați alcoolul, a cărui ingerare, în special sub formă de bere și băuturi spirtoase, nu numai că favorizează producerea de acid uric de către organism și precipitarea acestuia în articulații, dar reduce și eliminarea acestuia de către rinichi.
Menține o bună hidratare, bea cel puțin 2-3 litri de apă pe zi.
Reducerea greutății, dacă este excesivă, este cea mai eficientă armă pentru combaterea nivelului de acid uric. O dietă echilibrată și hipocalorică, studiată împreună cu un medic specialist sau nutriționist în raport cu nevoile nutriționale individuale și asociată cu activitatea fizică, poate ajuta la reducerea treptată a greutății și a circumferinței abdominale. De fapt, mai ales cantitatea de grăsime depusă în jurul taliei influențează cel mai mult nivelul acidului uric.

Se aplică și toate celelalte indicații privind reducerea grăsimilor, în special de origine animală, băuturi și alimente dulci, aportul a cel puțin cinci porții de fructe pe zi (cireșele în special sunt eficiente împotriva acidului uric) și legumele.